Mergi cu Domnul înainte,
Înapoi să nu privești,
Fericirea doar pe drumul,
Către cer poți s-o găsești.

Și fiorul de iubire,
Vei putea să-l simți mereu,
Dacă mergi numai pe urma,
Ce-a lăsat-o Dumnezeu.

Mergi mereu prins doar de mâna,
Ce în cuie o băteau,
Cei păgâni... cei fără milă,
Când pe Domnu-l răstigneau.

Nu-i da drumul niciodată,
Ține-te de ea mereu,
Doar ea poate să-ți păzească,
Sufletul de orice rău.

A Sa aripă să-ți fie,
Adăpost în lupta grea,
Dar și-n vremea cea cu soare,
Să nu ieși tu de sub ea.

Stai umil în așteptare,
Jos la crucea lui Isus,
Ce pe dealul Căpățânii,
A urcat-o până sus.

Mergi pe mijloc de cărare,
Căci pe margini vei cădea,
Să îmbraci neprihănirea,
Ea putere îți va da.

Să iubești cum niciodată,
Tu pe nimeni n-ai iubit,
Slugă bună fii în toate,
Dar fii până la sfârșit.

Tu mereu într-o sfințire,
Să alergi neîncetat,
Ca să ai doar propășire,
Către locul preaînalt.

Slobod fii iubind porunca,
Și mereu s-o împlinești,
Împlinind-o... niciodată,
N-ai să poți să rătăcești.