Ţi-aş atinge piciorul pe rând
Din străfundul fiinţei urcând
Gând tăcut copleşire arzând
Cu-un sărut te-aş atinge plângând...

Şi-aş cuprinde-n săruturi vibrând
Sfânt picior prea subţire de gând
Prăvălit peste-al lacrimei rând
În vapaia stivită fierbând...

Şi-aş rămâne pe-al prafului gând
Până-n zori vineţii apărând
Strop round înghiţit tremurând
Sărutare de foc devastând...

*****************************

Şi-n răstimpuri de(-)vreme gemând
Printre stele aprinse zburând
Stol de îngeri străbate-vor blând
Huma arsă de lacrimă stând...

******************************

Şi când neguri eterne se frâng
La mormântul lui Iosif parâng
Crinii câmpului larg de răsfrâng
Nu-i aici, a-înviat! ... Şi mai plâng...

***