Să trăim azi bucuria, ce-o coboară Dumnezeu,
S-ascultăm cuvântul vieții, cel ce biruie mereu,
Căci puterea... vindecarea, este în al Său cuvânt,
Nu putem găsi vre-o dată, alta pe acest pământ.

Fericirea să se vadă, când pășim și printre văi,
Chiar și-atunci când prigonirea, e adusă de cei răi,
Bucuria mântuirii vie-n inimi ea să fie,
Și speranța, și nădejdea, trecerii în veșnicie.

Să slujim cu dăruire chiar de uneori e greu,
Nu a fost ușoară calea, Fiului de Dumnezeu,
Și El a urcat o dată, când cei răi l-au prigonit,
De suntem în prigonire, să urcăm necontenit.

Înapoi să nu ne fie, pasul nostru niciodat,
Nici privirea... ci în toate, către-un veșnic Împărat,
Și în alergarea noastră, ceru-n față să ne fie,
Plini de dragoste și pace, plini mereu de bucurie.

Să trăim cu bunătate, să fim doar folositori,
Și-n trăire să culegem, doar a cerului comori,
Cei din jur mereu să vadă, că doar bunul Dumnezeu,
Este-a noastră călăuză-ndepărtându-ne de rău.

Să fim sare și lumină, și în noapte și în zi,
Toți mereu doar înainte, s-alergăm orice ar fi,
Bucuroși întotdeauna, către cer să-naintăm,
Și așa noi să rămânem, până când o să plecăm.