De nu știm ce este pocăința
Trebuie sa învățăm căința
Și regretul și amărăciunea
Și apoi vom lăsa și lumea

Ne vom zdrobi și vom învăța
Că nu este ușoară pocăința
Este nevoie de lepădare
Dar cine mai face asta oare?

Eu-l nostru trebuie anulat
Ca sufletul sa fie salvat
Să ne recunoaștem căzuți
Egal daca suntem sau nu avuți

Să nu ne uitam la ce avem
Și Duhul Sfânt sa ne supunem
Să îl lăsăm să facă schimbarea
Să putem primi atunci iertarea

Să ne pocăim de orice greșeală
Chiar dacă smerirea o sa doară
Mai bine zdrobit dar pocăit
Decât în gheenă mistuit

Pocăința prin zdrobire este dulce
Și apoi mult, mult rod aduce
Să ne întoarcem dar ca Petru
Și să învățăm ce este regretu'

Să îl iubim pe Domnul din inimă
Cu mult foc și patimă
Lui să îi dăm viața noastră
Și-n turma Lui să ne pască

Să ne întoarcem dacă am căzut
La cel Sfânt în care am crezut
Pocăindu-ne din tot sufletul
El a plătit deja pentru noi biletul

La cârma vieții pe El să îl lăsăm
Și intr-o zi in slavă să ne bucurăm
Că l-am ales pe cel ce este Sfânt
Și nu am ales bucuriile de pe pământ