Într-o zi vei pleca... nu ştii când... nu ştii cum...
Într-o zi vei pleca de aici pe alt drum
Şi nimic n-ai să iei... nici maşină, nici bani
Nici măcar telefonul performant ce îl ai...
Tot ce-ai strâns într-o viaţă vei lăsa şi-ai să pleci
Doar cu pumnii ce-s goi pe străine poteci
N-ai să poţi să te-ntorci să îndrepţi ce-ai greşit
Şi nici timp nu va fi de iertat, de iubit...
Într-o zi vei pleca... nu ştii cum... nu ştii când
Poate fi peste ani poate fi mai curând
Poate fi într-o noapte... poate fi într-o zi
Când alergi să aduni şi să strângi bogăţii
Dar te-opreşte o clipă... oare-n cer ce ai strâns?
Câte fapte de bine? Câte lacrimi ce-ai plâns?
Câte ore de rugă şi cât timp de-nchinare
Petrecut-ai cu Domnul? Ai ştiut să fii sare?
Nu mai sta-n amăgire... Tatăl vede şi ştie
Cât de mare-i comoara ce ai strâns în vecie
De aceea îţi spun: Mai ai timp să iubeşti
Mai ai timp să te rogi cât în viaţă mai eşti
Căci veni-va o zi şi-ai să pleci negreşit
Fără faimă şi-avere... fără tot ce-ai iubit!

Vulcan-02-09-2022
Mary