De dorul Tău alerg mereu spre locul unde noi vom fi,
O veșnicie Domnul meu, nimic nu ne va despărți,
De dorul Tău eu astăzi zbor spre zările senine,
Dorința mea e la sfârșit să te-ntâlnesc pe Tine.

De dorul Tău nu mă opresc, orice-ar veni pe cale,
Ca eu să-naintez mereu, am parte de-ndurare,
Ma trece bunătatea Ta, de vremurile grele,
Și doru-aprins îi dă mereu, puteri ființei mele.

De dorul Tău răbdarea mea, îmi stă doar înainte,
Să nu opresc când vin și vin, doar pietre prin cuvinte,
Să nu privesc nici înapoi, chiar dacă lupta-i mare,
În ceas târziu sub stele mii, sau dacă lupt sub soare.

De dorul Tău mereu voi fi, Isus cu-a mea privire,
Spre Țara dincolo de nori, căci vreau în nemurire,
Acolo unde-n veci va fi, o mare veselie,
Căci Țara dincolo de nori, ea este-o bucurie.

Aprins mi-e pieptul doar de el, cu-o flacără ce-i vie,
Ea este un izvor în vremi, ce trec și prin pustie,
E flacăra de dorul Tău, mereu ce mă-ntărește,
Și inima tot doar de dor, mereu Doamne iubește.

Să fie stins eu nu aș vrea, chiar dacă arde tare,
Vreau dorul ce-i în pieptul meu, să fie mult mai mare,
Să mă topesc aș vrea de de el, dar vreau și de iubire,
Căci dragostea e calea cea, ce-i doar spre nemurire.