Nu te pierde-n rătăcire, fiule de Dumnezeu,
Nu te pierde-n deznădejde, oricât ți-ar fi azi de greu,
Căci în fața ta e Domnul, El te va călăuzi,
Doar deschide-ndată ochii, ca să-l vezi... îl vei zări.

Nu sta jos de oboseală, căci ai fost încredințat,
Ca să lupți tu pân-la capăt, orice-ai fi întâmpinat,
Ai cuvântul... adevărul, ai al vieții tu izvor,
Ce te face-n orice luptă, dacă lupți... biruitor.

Nu îți arunca privirea, când sunt norii iar pe cer,
Înspre lume... căci ea este, lumea celor care pier,
Ațintește-o-ntotdeauna doar în sus și vei vedea,
Cum străpunge Domnul norii, la o parte îi va da.

Nu te-ndepărta de glasul, încă astăzi auzit,
Vine-o vreme când va tace, căci e vreme de sfârșit,
Tu urmează-l... te va duce, unde-s numai bucurii,
Unde dragostea e vie, este unde-s veșnicii.

Stai mereu la adăpostul, aripilor ce le-a-ntins,
Ca prin valea umbrei morții, să nu fii vre-o dată-nvins,
Vei ieși din încercare, din cuptoare vei ieși,
Doar cu Dumnezeu de mână, curățit când tu vei fi.

Vremea-i tot în a Sa mână, biruință îți va da,
Clipa ei doar El o știe, și smerenia e-a ta,
Stai mereu în așteptare, împlinind al Său cuvânt,
Vei vedea cum El lucrează, zi de zi pe-acest pământ