De n-ar fi mâna strapunsă, să te treacă azi de vremi,
Unde oare ai rămâne tu copile care gemi,
Unde oare ți-ar fi pasul, care-i azi pe brațul Său,
Unde-ai fi de n-ar fi-n toate, mila cea de Dumnezeu.

De n-ai ridica privirea, din pământul umezit,
De atât de multe lacrimi, înspre ce ai fi privit,
Dar în fața ta pe cale, astăzi oare ce-ar fi stat,
Dacă nu ai fi pe urma, care Domnul a lăsat.

De n-ar fi a Lui iubire, tu de cine-ai fi iubit,
De n-ar fi Isus cu tine, oare unde-ai fi sfârșit,
De nu ar aduce soare, tu pe unde-ai bâjbâi,
Căci doar noapte-ntunecată-ntotdeauna azi ar fi.

Tu ascultă astăzi bine, de n-ar fi Domnul Isus,
Pe cărarea vieții tale, ar fi numai un apus,
Nici ființa mângâiată, în dureri ea nu ar fi,
Căci fără de Domnu-n viață, poți numai a suferi.

De n-ar fi a Sa prezență, zi de zi în viața ta,
N-ai putea să treci vre-o dată, de necaz... de vreme grea,
Ai fi ca un fulg sub soare, ca o frunză ce-i de vânt,
Dusă în pustiul care, a cuprins acest pământ.

De n-ar fi din zorii zilei, bunătatea cea de sus,
Cine te-ar trezi pe tine, ca să mergi spre-al ei apus,
Cine ți-ar deschide ochii, și din pat te-ar ridica,
Dacă n-ar fi fără margini, dragostea și mila Sa.

Prețuiește astăzi harul, de-al avea pe Dumnezeu,
Fără El condusă viața, ți-ar fi azi de cel ce-i rău,
Te-ar conduce spre pieire, care veșnică va fi,
Ca să te salveze nimeni n-ar putea, tu vei pieri.

Prețuiește orice clipă, e cu tine Dumnezeu,
Prețuiește chiar și timpul, care este-atât de greu,
Singur tu nu ești vre-o dată, dragostea și mila Sa,
Sunt cu tine-ntotdeauna, ele nu te vor lăsa.

Și să nu uiți tu vre-o dată pentru tine ce-a făcut,
Să nu uiți de jertfa-n care, Domnu-a suferit doar mult,
Să nu uiți că ți-a dat cerul, fără să-l fi meritat,
Ți-a dat ție și un nume, azi ești fiu de Împărat.