Lasa durerea sa-mi curga in suflet
Si singuratatea infioratoare
Sa-si teasa o panza adanca in mine;
O, lasa si vantul sa bata usor sau puternic,
caci astfel cadea-vor multe din frunzele
trecutului ce nu vor sa se desprinda.
Trimite si îngheturi si fulgi de zapada
pentru a ingheta in mine pentru totdeauna
acele lucruri care nu sunt pe placul Tau.
Ia-mi si speranta lasandu-ma prada confuziei
sa nu mai vad nimic in viitor.
Trimite-ma-n valuri spumoase, crescande
ca-n disperare sa-nvat sa ma agat doar de Tine.
Caci stiu ca acestea sunt uneltele Tale
cu care cioplesti fiecare ascutime
a uneltei pe care mai tarziu,
vrei sa o folosesti pentru Tine,
Da-mi-le toate in trupu-mi de lut,
dar pentru ca sa nu ma sfaram
Te mai rog doar ceva: in tot acest timp,
"Du-ma in cuib!"