Speranța

Când seniniul mi se stinge
Am speranță.
Strig la Domnul meu din ceruri
El dă viață.

Strig cu lacrimi către Isus
Când mi-e greu.
Cu iubire mă mângâie
Domnul meu.

Când pe trup eu am vreo rană
Dureroasă.
Domnul vine și mi-o leagă
Nu mă lasă.

Și durerea mi-o alină
El degrabă
Domnul meu cu drag mângâie
Orice rană.

Al meu suflet când oftează
De durere.
Ochii mei când lăcrimează
El mi șterge.

Când pe calea mea îngustă
Cad în groapă
Domnul vine cu iubire
Și mă scapă

Eu aștept și am speranță
Că El vine.
Va veni să-și ia mireasa
Și pe mine.

O, ce mare bucurie
Când pe norul.
Ne va duce-n cer, acasă
Salvatorul.