Oricât ar fi un tron de 'nalt,
Coroana-n perle aranjată,
Imperiu, de la est la-apus,
Pe toate-n urmă le-a lăsat;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

Se nasc, trăiesc în lux, în bine,
Semnează legi viața toată,
Dar, când se dă Legea de sus,
Se duc și ei, ca orișicine;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

Iubiți și aclamați mereu,
Unii chiar alungați odată,
Au fost... dar, uite! azi, s-au dus
Să-i dea onor Lui Dumnezeu;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

Chiar dacă-n mers cavaleresc
Genunchiul n-au plecat vreodată,
Se vor pleca, fără discurs
În fața Regelui ceresc;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

În fața morții suntem mici,
Plecăm cu toți, să dăm socoată:
Sărac, bogat, fără recurs;
Doar faptele luăm de-aici,
Nu suntem veșnici, nici ei nu-s
Cu toți vom sta la judecată.