Este duminică dimineața. Părinții își îndeamnă copiii să se pregătească pentru a merge la biserică. Ei și-au amintit că data trecută le-a spus că vor merge la adunare. Unul din copii întrebă: „Tată, unde mergem astăzi, la biserică sau la adunare? Dar este diferență între ele?” Dacă te-ar fi întrebat pe tine, tu ce ai fi spus? Eu îți recomandat să te documentezi ca o astfel de întrebare să nu te surprindă... Când a început apostolul Pavel să scrie prima epistolă către corinteni, mesajul a fost specific unei biserici: „... către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint. .”.

Înainte de a intra în subiect, este bine să definim: ce este biserica?

Biserica lui Dumnezeu este formată din totalitatea credincioșilor ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți și cheamă dintr-o inimă curată Numele lui Isus Hristos - Domnul. (1Cor. 1/2; 2Tim. 2/22) Biserica este trupul lui Hristos. „Voi sunteți trupul lui Hristos și fiecare în parte mădularele lui.” (1Cor. 12/27) Unitatea și armonia din trupul uman ar trebui să se găsească și-n trupul lui Hristos care spuneam că este biserica. Totuși pe măsură ce apostolul continuă să scrie, el este determinat să spună lucruri ce nu sunt compatibile cu statutul de funcționare a unei biserici: „Vă îndemn fraților... să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire”

„când între voi sunt zavistii, certuri și dezbinări... ” Dezbinare în trup? Cum e posibil așa ceva? Apoi apostolul merge mai departe și în „radiografia” amănunțită pe care o face acestei biserici, face o listă cu nereguli constatate și scrie de câteva categorii de oameni incompatibili cu statutul de membru într-o biserică:  „măcar că își zice frate, este curvar, lacom de bani sau închinător la idoli, sau defăimător sau răpăreț - cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncați. Dați afară din mijlocul vostru răul acela”. (cap. 5/11,13) De unde să fie dat afară? Din biserică „transferat” în adunare. Adunarea este locul de unde nu poate fi exclus decât în cazuri extreme. Adunarea este domeniu public... Dar este permisă „amputarea” vreunui mădular? Să citim: „Dacă ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine, iar dacă mâna ta dreaptă te face să cazi ăn păcat, taie-o și leapădă-o de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu fie aruncat tot trupul în ghenă.”(Matei 5/29,30)

În capitolul următor (6) apostolul vorbește de dispute materiale (judecăți) ce aveau loc înaintea celor necredincioși. El condamnă acest procedeu și este nedumerit că în biserică nu este un „înțelept” care să gestioneze și această situație. În capitolul 8 mentorul este determinat să scrie interzicând celor din biserică de a mai merge în templele idolești și să mănânce din carnea jertfită în cinstea unor dumnezei străini, în astfel de temple.

În capitolul 11 Pavel constată că Sfânta Cină era lipsită de rânduială deoarece unul era sătul, altul flămând, iar altul beat. Întreg capitol se ocupă de punerea în ordine  a lucrurilor și în acest domeniu. Capitolul 13  se ocupă de „slujirea din dragoste”. Fără ea slujitorul este la cota „0” Adică - nimic. Deși biserica era preocupată de daruri spirituale, apostolul recomandă: „Urmăriți dragostea” - apoi darurile.

În capitolul 14 este reglementată manifestarea darurilor spirituale care deși erau din belșug, ele n-au contribuit la creșterea spirituală a bisericii, ea rămânând la statura de „prunci”. Apostolul pune lucrurile în ordine și-n acest domeniu atât de bulversat și încheie acest capitol: „Toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială”.

În urma acestei analize, apostolul constată că în Corint nu era o biserică, ci o adunare.  Așa că este nevoit să schimbe modul de adresare, și scrie astfel: „Mai întâi de toate aud că atunci când veniți la adunare între voi sunt dezbinări. Căci trebuie să fie și partide între voi ca să iasă la iveală cei găsiți buni”. (cap 11/18,19) Unde sunt dezbinările și partidele? În adunare... „... s-a stârnit o neînțelegere între Farisei și Saduchei și adunarea s-a dezbinat”. (Fapte 23/7)

Dar ce este adunarea?

Dacă  biserica este un organism viu, adunarea este o organizație. Este o adunătură de oameni adunată în mod organizat pentru un anume scop. Este o „adunătură” de buni și  răi. „Robii au ieșit la răspântii și au strâns pe toți pe care i-a găsit, buni și răi,  și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți”.  În odaia de nuntă (Împărăția terestră a Fiului dragostei) Col. 1/13) toți sunt în același loc: oile împreună cu caprele; neghina împreună cu grâul. Până când? Până la sfârșitul veacului când „... Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și vor smulge din Împărăția Sa lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea.” (Matei 13/40,41) În urma  „trierii” pe care o va face Marele Judecător și nu oamenii, caprele vor fi la stânga, iar oile la dreapta. Neghina va ajunge în foc, iar grâul în grânar.  „El (Fiul) va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, căci trebuie ca El să împărățească... ” (1Cor. 15/24/25) Până atunci toți împreună... în Împărăția Fiului dragostei.

Într-o aglomerație de personal cu gândire și trăire atât de diferite, care ar trebui să fie atitudinea noastră? După spusele apostolului Pavel, el dorește linie de demarcație clară: „cu astfel de oameni nici să mâncați.” Toți câți am ajuns de aceeași părere să umblăm la fel”. Apa nu se amestecă cu uleiul, ci se ridică deasupra. „... trebuie să fie și partide între voi să iasă la iveală cei găsiți buni... ” - dintre cei răi. Acum înțelegem bine de ce „trebuie să fie partide în adunare, dar nu și în biserică.

O recomandare pe această temă, apostolul o face lui Timotei și cu siguranță și nouă: „... urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată”. Dovada faptului că nu toți cheamă pe Domnul cu sinceritate. Acest adevăr l-a rostit și Domnul Isus: „Nu orișicine-Mi  zice, Doamne, Doamne va intra în Împărăția cerurilor... ”            

În slujirea făcută, Pavel întâlnește mai multe categorii de slujitori”: apostoli mincinoși, proroci mincinoși, frați mincinoși. De ce i-a numit astfel dacă erau mincinoși? Nu știu... Mai mult: Dumnezeu face o constatare cu privire la cei ce formau poporul Său și o publică: „În poporul Meu sunt oameni răi” (Ier. 5/26) Ce căutau asfel de oameni în poporul Domnului? De ce nu i-a eliminat? Sunt întrebări ce avem dreptul să le punem. Să le fi dat răgaz să se pocăiască? E posibil. Dacă nu se vor pocăi și cel rău a fost folosit cu un scop anume. Isus a avut 12 ucenici. Pe toți i-a numit „prieteni” dar despre unul a zis că-i drac. Tu ai accepta să ai un astfel de prieten? Deși era un hoț ce-și însușea banii din pungă, el a fost acceptat alături de cei 11 - până la o vreme, pentru un scop anume. Psalmistul mărturisea că se uita cu jind la cei răi. Probabil că se întreba și el ca și noi: Ce caută ei aici? De ce nu vor să se schimbe? Dar de multe ori ar trebui să ne întrebăm: Ce căutăm noi între astfel de oameni?

Apostolul Pavel îi descrie lui Timotei  cum vor arăta oamenii ce vor forma  adunarea în vremurile din urmă. La sfârșitul prezentării îi recomandă: „Depărtează-te de oamenii aceștia”,  Putea Timotei să protesteze: „Eu păstor să mă depărtez? Nu-i mai ușor și mai corect să-i îndepărtez pe ei, -excluzându-i? Depărtarea era singura soluție. Erau prea mulți pentru ai putea disciplina. Un „război” în care trebuie să-ți faci socoteala bine, „... dacă vei putea merge cu zece mii de oameni, înaintea celui ce vine cu două zeci de mii.” (Matei 14/31) Cel înțelept cedează primul spune o vorbă în popor. „ După întâia și a doua mustrare - depărtează-te... ” Tit 3/10 (Un păstor ce și-a încheiat cursurile la Institutul Teologic a fost repartizat să slujească într-o  biserică numeroasă. Primul lui gând - mărturisea el - a fost acela de ai identifica pe cei firești în scopul reabilitării. Spre surprinderea lui, mai mulți erau cei firești în comparație cu cei spirituali... ) 

Vrând- nevrând biserica își desfășoară activitatea în cadrul adunării, dar la început n-a fost așa. Isus l-a înștiințat pe ucenicul Petru că  biserica Sa va fi zidită pe piatră. Nu după multă vreme starea bisericii primare a degenerat, și în aceste condiții apare termenul „adunare”. (Fapte 5/11) Răul a fost eliminat (caz unic) pentru că puțin aluat dospește toată plămădeala. Dar lucrurile pot fi și mai grave: „Îți merge numele că trăiești, dar ești mort... Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele.” (Apoc. 3/1,4) Doar câteva nume... O adunare aflată pe moarte în fază terminală are câțiva oameni plini de viață. Este greu să trăiești înconjurat de cadavre, dar se poate... Dumnezeu nu-și pierde mărturia. El are oameni pretutindeni. Prorocul Ilie nu știa aceasta: „Doamne am rămas singur”. Dumnezeu l-a liniștit: „Mai am șapte mii de bărbați... ” Nici Apostolul Ioan nu știa realitatea și mărturisește: „M-am bucurat când am aflat de unii din copii tăi umblând în adevăr... ”Doar unii, nu toți, dar erau...

Concluzie finală: Stăpânul casei a poruncit: „Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș, dar la vremea secerișului voi spune secerătorilor: Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.”
Neghina va rămâne „neghină” până la sfârșit.

Fiți binecuvântați!