Citești tu în Scriptură de frică,"nu cumva
Să ia Domnul nuiaua și să-ți dea câteva?"
Înseamnă c-ai o mare problemă în gândire,
N-o fă din obligații, ci fă-o din iubire.

Sau când un timp, creștine, Biblia n-ai studiat,
Flămând te simți tu, oare? Sau te simți vinovat?
De ești flămând înseamnă că ești om credincios;
De vinovat, înseamnă că ești religios!

Când 'nalți o rugăciune o faci doar de pe buze?
Sau când n-apuci, îți cauți mereu motive, scuze?
Ești fariseu, ba încă, mai jos decât atât;
Trebuie calitate, contează nu doar cât.

De ochii lumii, frate, este trăirea ta?
Pe cine cauți oare a impresiona?
Să nu uiți niciodată: ce faci, faci pentru tine,
Deci, sincer fii, și-ai grijă să faci binele bine.

Fii natural, tu însuți, smerit, atent, voios,
Fii răbdător, și iartă, fii blând ca și Hristos;
Vezi-ți de-a ta viață în pace, liniștit;
Iubește mai degrabă, decât să fii iubit.

Încerci la suprafață să pari spiritual,
Având idei fixiste, chiar și un ritual;
Degeaba duci povară după povară-n spate
Dacă nu poți în brațe să-l strângi pe al tău frate.

Căci va veni și vremea când totul se destramă
Și-ajungi să nu-ți mai pase, să nu mai bagi în seamă:
La "bunul tău renume" dai cu piciorul, iată,
Se duce tot "exemplul" și "mărturia-ți" toată.

Vezi, că sunt lângă tine cei slabi, și-i faci mai tare
S-alunece încetul cu-ncetul spre pierzare;
Ai grijă, te trezește din somnul minții tale,
Să nu ajungi la urmă doar cu mâinile goale.

Contează caracterul, mai mult c-orice în lume,
Iubirea, și nu faimă sau bogății sau nume;
În Rai nu vor ajunge ce-i ce-s religioși,
Ci numai cei ce-s oameni întâi și credincioși.

Amin.

24 sep 2022