Tot auzim vorbind că... vine Domnul, vine Domnul
Și auzim vorbind... trezire, pocăință
Biserică trezește-te, că nu ești încă gata
Căci iată, vine Domnul!
Maranata!

Dar pentru ce se strigă să mă pregătesc?
Să mai îmi cumpăr o mașină
Încă o casă să îmi construiesc
Să caut să îmi iau haine de firmă?

O, nicidecum scumpe surori și frați iubiți
Ci să fim gata să zburăm pe norii cerului
Și... pregătire, nu se cere la cei care-s în lume
Ci nouă, care ne numim copiii Domnului.

Mă uit cu amărăciune și văd azi multe fală
Nu văd smerenie, e o floare foarte rară
Din inimă pornesc atâtea gânduri către rău
Puține gânduri care pornesc spre Dumnezeu.

Văd însă mașini scumpe și văd haine de firmă
Și mobilier de lux și case cu etaj sau chiar cu două
În felul ăsta firea se adapă, se afirmă,
Mă întreb: "o pregătire de asta ne cere Domnul nouă?"

Ne cumpărăm mașini și haine scumpe
Ca să se simtă bine firea pământească
Și pentru ce-i duhovnicesc nici nu mai este timp
Sau să ne pregătim ca să ajungem în patria cerească.

Nu pot trăi în firea pământească
Și să fac tot ceea ce face lumea
Și am pretenții la sfârșit să ajung în patria cerească
Asta e înșelăciune, că-n viață te-a condus doar firea.

Firea vrea să te facă rob Isus Hristos te face liber
Și ca să ți plătești mașina aceea scumpă
Ajungi ca să fii rob, te bagi dator la bancă
Și pentru că ai datorii, nu îți ajunge un loc de muncă
Îți mai iei încă unul și atunci nu mai ai timp de biserică.

Oare așa trăiau și ucenicii în vremea lor
Creștinii cei dintâi biserica primară?
Pe vremea lui Isus Hristos ce-i Domn al Domnilor?
O, nicidecum, suntem așa departe noi de ei
Că ei exemplu de smerenie de la Isus Hristos luară.

Pe vremea aceea spune Cartea Sfântă
Că își vindeau ogoarele și averile
Și banii îi împărțeau între toți după nevoie
De se întâmpla vreunul dintre ei se ducă lipsă.

Dar astăzi, parcă fiecare pentru el
Cu greu întinde mâna la cel care nu are
Însă făcând o faptă bună aici jos
Îți construiești casa de Sus în viața viitoare.

Da, fapte bune, smerenie, ascultare, într-un cuvânt, sfințire
Să răstignim în fiecare zi firea aceasta pământească
Oricum își cere dreptul în fiecare zi cu nesimțire
De aceea simți că nu mai ai putere, puterea cea duhovnicească.

Nu ai putere să te rogi, să cânți
Ești fără vlagă, căci te-a secătuit
Umblarea după lucruri pământești
O împărăție personală aicia jos ți-ai construit.

Dar ai uitat un lucru sora mea, fratele meu
Căci astea-s lucruri ce vor arde
Ce-ai construit și ai lucrat pentru Dumnezeu
Acelea în veșnicie vor rămâne.

Poți ca să ai mașini și case și palate
Dar dacă nu ți-ai construit Casa din cer
Dă-mi voie ca să-ți spun soră și frate
Toate aceste lucruri materiale, mâine... pier!

Da, este adevărat, că se aude, ... vine Domnul!
Dar n-o să vină pentru toți, luați aminte
El vine numai pentru acei care doresc cerul
Și au trăit în curăție și și-au păstrat hainele sfinte.

Ascultă bine dragul meu, ziua de azi e un cadou
Astăzi, încă mai poți ca să te pocăiești
Dezbracă-te de firea pământească, dragul meu
De n-ai s-o faci, o veșnicie ai să te căiești!
Amin!