În negura fără ieșire

Când negura bolii te-apasă,
E greu și vrei o nădejde,
Ai vrea un sprijin de viață,
O lumină la capăt de durere.

În fața necuprinsului negru
Ai dori o mână ce-i întinsă,
Chipul cel groaznic și hâtru
Îți ucide orice perspectivă.

O, Doamne, ai milă, Stăpâne,
Te chem din negre suspine,
În Tine am zilnic speranță,
Chiar și în lanțul de ciumă.

Tu ești Cel ce îmi vindecă
Trupul acesta din țărână
Și veșnica Ta dragă Lumină
Îmi dă perspectivă divină.

Mai dulce decât pământul
Și care-mi încântă sufletul
E Cerul promis pentru mine,
Să locuiesc acolo cu Tine.

O, Isuse, ești Ușa divină,
Curățire pentru orice vină,
Ești balsam de mângâiere,
Speranță în neagra durere.

Simion Ioanăș