Nu ne puteți fura Revoluția

A pornit ca o scânteie
În inima întunericului,
A dictaturii comuniste,
Sfârșitul odei dictatorului.

Numiți șoimii patriei,
Chemați de ei pioneri,
Ne-am săturat de teatru,
De idiotul Ceaușescu.

Porniți toți la Revoluție,
Viață pentru libertate,
Cerul coborât peste țară,
Dumnezeu la Judecată.

Jertfe căzute pe-altar,
Suflete pornite spre cer,
Totul într-un iad hilar,
Cu gloanțe și gust amar.

A căzut atunci dictatorul,
Dar nu s-a oprit omorul,
Totul a fost atent regizat
De călăii urcați la furat.

De Iliescu liber cugetător,
Înșelătorul acestui popor,
Toată șleahta lui de nebuni
Ne-au jefuit ani după ani.

Nu ne puteți fura Revoluția,
E scrisă în inimi cu sânge,
Ați jefuit bogăția și țara,
În inimi nu puteți a pătrunde.

Ne-am câștigat cu toți libertatea,
Voi ați rămas avari cu-averea,
Bogați și goi, cu suflet sărac,
Răi și livizi așa ca un drac.

Nu ne puteți fura Revoluția,
Cu sânge-am câștigat libertatea,
Geaba credeți că tot ce-ați furat
Vă va fi dincolo veșnic palat.

Dumnezeu ne-a dăruit libertatea,
Nu ne puteți fura Revoluția
Toate rămân aici pe pământ,
Ce-avem în inimă e sfânt.

Nu ne puteți fura Revoluția,
Hristos învins-a și moartea,
El o să facă mare dreptate
Libertății clădite pe jertfe.

Simion Ioanăș