Presărați dragoste-ntre ruine

Presărați dragoste-ntre ruine,
Ruine de vieți ce-s în amar,
Oameni aici fără speranță,
Ce zilnic caută puținul har.

Presărați dragoste-ntre ruine,
Copii sărmani cu ochii plânși
Așteaptă și ei niște haine,
Sleiți de dorul de părinți.

Presărați dragoste-ntre ruine,
Oameni în temnițe adânci,
Legați de lanțuri și suspine,
Chinuiți de-al răului munci.

Presărați dragoste-ntre ruine,
Printre a lumii murdării,
Sunteți chemați ca să fiți sare,
Lumină și speranțe vii.

Presărați dragoste-ntre ruine,
Veți secera răsplata mâine,
Toți cei ce strălucesc aici
În veșnicii ei vor fi sfinți.

Simion Ioanăș