Soția cinstită

Ți-aș da, iubito, un smarald,
Mărgele stele strălucind șirag,
Să ai iubirea-n veci stindard,
Cu Fericirea navigând în larg.

Ești mireasma vieții mele,
În albul tău strălucitor
Și diamante printre plete
Și-un suflet veșnic iubitor.

Distinsă, simplă și umilă,
Cu suflet bun ca un izvor,
Ești o corabie de negoț,
Trudind zilnic cu mare zor.

Oțelită zilnic cu putere,
Lumina ta-i strălucitoare,
În toate ea este cinstită,
Împodobită-i cu credință.

Și poartă-n brațe ființe,
Copii frumoși ca diamante,
E minunea numită mamă,
Pusă pe-altar zilnic ca jertfă.

E temătoare de Domnul
Și cununa-i este Rodul,
O rază chiar din veșnicii
Luminând printre cei vii.

Ea e un dar pentru familie,
Mai prețios ca diamante,
O gingașă frumoasă floare
Sădită-n ușa casei tale.

Simion Ioanăș