Șal de raze solare

Soarele mă privește prin ceață, parcă lăcrimează,
ar vrea să ajungă la mine, să-mi mângâie fața.
De ce seamănă cu crengile dezgolite, albe,
cu coaja ruptă, din care se văd pene gri, cenușii,
ale unei păsări ce lăcrimează?
Mă gândesc la mama...
când își odihnea gândurile, privindu-și mâinile trudite,
în liniștea trupului.
Ce mult voiam să m-ascund în gândurile ei...
Caut razele soarelui:
le-aș purta pe umeri ca brațe ce mi-ar încălzi
sufletul, trupul...
Dau la o parte câteva tufe ce-și lasă
achene agățătoare pe haină...
De-aș putea să curăț la întoarcere și gândurile...
O să-mi tricotez un șal lung, cald,
din razele soarelui de octombrie,
să-l port până în primăvară...

Alexandra Tulics, 2 octombrie 2022- Delafield