Vreau să fiu miros de floare,
Sau un fir de iarbă mic,
Sau un bob de grâu ce crește-n,
A sa casă... într-un spic.

Vreau să fiu o păsărică,
Care zboară peste mări,
Către soare ce răsare,
Dintr-un loc ce-i după zări.

Vreau să fiu un vis ce-și are,
Împlinirea într-o zi,
Când pe nor din slăvi divine,
Domnul meu va coborâ.

Și atunci... mult mai aproape,
Eu de El aș vrea să fiu,
Cum e-o stea ce-i lângă lună,
Chiar în ceasul cel târziu.

Vreau să fiu o rămurică,
Dintr-un pom ce-i roditor,
Căci un pom care rodește,
E sădit lângă-un izvor.

Mi-aș dori să fiu și rodul,
Cu un gust mereu plăcut,
Pentru Cel care îndată,
Va aduce-un început.

Vreau un sunet de vioară,
Ca să fiu în viață eu,
Să înveselesc vreau cerul,
Să îi cânt Lui Dumnezeu.

Și o rază de lumină,
Pe pământ să fiu aș vrea,
Dar o rază care urcă,
Printre nori... spre slava Sa.

Iar de-aș fi o adiere,
Vreau să zbor unde n-or fi,
Lacrimile ce sunt astăzi,
Unde veșnic va fi zi.

Vreau în el să am odihnă,
Orice-aș fi azi pe pământ,
Frunză, floare, fir de iarbă,
Sau bătaia cea de vânt.

Vreau acolo să îmi fie,
Timpul veșnic petrecut,
Ce va fi fără durere,
Amintiri ce-s din trecut.

Fără groaza nopții care,
E și ea în veșnicii,
Dar nu-n locul unde veșnic,
Vor fi sfinți... fără pustii.