Anii trec și vremea trece, zilele se duc și ele,
Trec și norii, și furtuna, trec și clipele mai grele,
Cu-a lor trecere ce-i astăzi, mai aproape noi suntem,
De-acea zi-n care cu Domnul, față-n față o să stăm.

Trec și-acele suferințe, ce rămân doar amintiri,
Dar rămân doar ridicate, înspre ceruri azi priviri,
Căci Acel ce le-ntarește, este-un Domn prea-nalt și sfânt,
Ce-a făcut o trecătoare, ca să fie-acest pământ.

Trec furtunile pornite, valurile care vin,
Și suntem mult mai aproape, de un loc ceresc divin,
Toate-n urmă rămân astăzi, ceru-n față stă mereu,
Căci avem numai o țintă, ținta este Dumnezeu.

Alergăm doar înainte, ca să fie trecător,
Timpul alergării noastre, care nu este ușor,
Pe un mijloc de cărare, pasul nostru e mereu,
Căci pe margine e vale, este gura celui rău.

Chiar și nopțile în treacăt, sunt ele pe-acest pământ,
Trecatoare-i adierea și mânia cea de vânt,
Însă noi mult mai aproape, de-a păși în veșnicii,
Care nu sunt trecătoare, este locul celor vii.