Pocăința


Oare-i mândru Dumnezeu de mine?
De tot ce fac, sau e mâhnit?
Oare am lumină, sunt eu bine?
Sau doar numele de pocăit?

Sunt oare demn de mila Ta Isuse
De bunătatea ta, zilnic reînnoită
Merit eu a Ta iertare
Sau răbdarea ta nemărginită?

Iartă-mă, O, Tată, sunt un păcătos
Aș vrea să-mi Spui: "Sunt mândru de tine"
Să nu mai greșesc de atâtea ori, fără rost
Să nu-ți mai spun atât de des "Îndură-te de mine"!

O, Tată Sfânt ajută-mă să fiu pe placul Tău,
Firea pământească să mi-o răstignesc
Ajută-mă spre cer privirea s-o ridic
Și Dragostea Ta cea Sfântă să o mărturisesc

Eu vreau să urmez calea cerească
Dar cel rău adesea nu mă lasă
Mă zbat și mă lupt cu firea pământească
Dar gândurile rele mă apasă.

Știu Tată că ești cu mine mereu
Eu strig către Tine să-mi vii în ajutor
Tu-mi stai alături atunci când mi-e greu
Mâna mi-o întinzi când mi-e greu in cuptor

Îmi vorbești cu dragoste și cu blândețe
Și-mi spui că mereu Tu cu mine vei Fii
Că o să-mi ștergi din inimă a mea tristețe
Și lângă Tine o să trăiesc în veșnicii

Dacă Calea cea Sfânta va fi drumul tău
Eu de la tine nicicând n-o să-Mi Întorc Fața
Doar prin Mine izbândă vei avea mereu
Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!


AMIN (3.03. 2020 _ 13.35)