Un timp va veni
cu ploi, vijelii,
cu nopți prea pustii
și cu morți prea vii

Și voi fi, să știi
departe prin vii
străbătând stihii
de nimicnicii

Și-n văzduhuri mii
tu-n miresme-adii
amintiri zglobii
în eterne glii

Și voi tresări
dimineața-n vii
singur, de nu vii
morții să-i învii

***