Pe culmi însorite m-aş duce
Spre ţara ce-n soare străluce
Şi nici o privire n-aş lua
Spre bezna din inima mea...

În urmă să las prin uluce
Şi vise şi spasme năuce
Şi şopot de ape şi nea
Şi doruri legate de stea...

Şi moartea să n-o las să-apuce
Din urmă tâlhar de pe cruce
Şi Raiul să-l văd aievea
Privind pe pământ Faţa Ta...

O clipă-i destul la răscruce
Fiinţa-nspre slăvi să se urce
Şi-n transfigurată peltea
Se-aprinde pe cer mândră stea...

***