Doamne, cu lacrimi eu mă rog să mă-ntâlnesc cu Tine într-o zi
De brațul Tău ținându-mă, acolo sus, în veșnicii,
Tu să mă mângâi Tată drag, e tot ce-aștept cu nerăbdare,
Căci numai Tu știi cât trecut-a de n-am primit o-mbrățișare
Atâtea lacrimi mi-ard obrajii, de dorul Tău, Isus iubit
Căci tare greu îmi e adesea, mă simt atât de părăsit,
Îmi esti alături, simt adesea, însă trăiesc cu-un dor nespus,
Să m-odihnesc la pieptul Tău, oh, Tată drag, al meu Isus.
Iar când veni-va acea zi mareață
Eu și cu Tine, Tată, vom sta față-n față,
Atât doresc — o mângâiere — Tată,
O-mbrățișare să Îți dăruiesc, când fața-n lacrimi mi-e udată,
Și-așa cu vocea-Ți calmă, Tu să mă chemi la Tine:
“Vino, rob bun și credincios în lucrurile care sunt puține
Și intră-n bucuria stăpânului Tău, și astfel să rămâi mereu.”
Așa mă rog, să-mi spui-ntr-zi, Iubite Tată —strângându-mă la pieptul Tău de Dumnezeu…