Mă-ntorc să bat la porțile-ndurării,
Un biet pribeag ce-a rătăcit cărarea,
Mă-ntorc știind că nu m-ai dat uitării,
La pieptul Tău îmi caut alinarea.

Mă-ntorc să bat la ușa milei sfinte
Din lumea rea, haină, nemiloasă,
La ruga-mi slabă ia, Te rog, aminte,
Căci vin, ca fiul cel pierdut, acasă.

Mă-ntorc sărac, nevrednic de iertare,
Am risipit comoara vieții dată,
Desculț, flămând, cu hainele murdare,
Primește-mă ca slugă-ndatorată!

Cu pocăință mă întorc la cruce
Să-mi plâng păcatul răzvrătirii mele,
Din Golgota izvor de viață curge,
Mai lasă sfântu-Ți sânge să mă spele!

Mă-ntorc și vreau să Te urmez, Isuse,
Iau jugul Tău, iau sarcina-Ți ușoară,
Pe calea Ta sunt bucurii nespuse,
Iubirea Ta-i cea mai de preț comoară!