Nu te plânge-n încercare,
Chiar de este una grea,
Nu la tine-i izbăvirea,
Domnul doar ți-o poate da.

Poate să te treacă-ndată,
De-ncercările ce vin,
Biruință-ți poate-aduce,
Căci e Regele divin.

Nu îți suspina durerea,
Dumnezeu o poate lua,
Căci El e Vindecatorul,
Celor ce-s în voia Sa.

Cu balsam de vindecare,
Poate coborâ îndat,
Dacă îți va fi strigarea,
Dintr-un cuget doar curat.

Nu îți apleca privirea,
Când prin suferințe treci,
Nici în valuri să n-ai teamă,
N-ai să poți să te îneci.

Căci purtat ești peste valuri,
Peste munți și peste mări,
De-Mpăratul ce domnește,
Pe pământ și după zări.

Nu cârti în suferință,
Tu în ea nu murmura,
Căci va fi una mai lungă,
Până te va scutura.

Să fii fără uscăciunea,
Lumii plină de păcat,
Vrea să fii fără țărână,
Să fii aurul curat.

Tu nu plânge-n miez de noapte,
Vegheator în ea să fii,
Răsăritul e la capăt,
Vine Cel veșnic dintâi.

Fii doar treaz să vezi lumina,
Zorilor ce-aproape sunt,
Cel ce vine-ndată vine,
Nu e om... El este-un sfânt.