Copile, copile, din cer către tine, Eu glasu-mi cobor ca să-ți spun mult aș vrea,
Că-ți văd suferința ce-adesea te-apasă, îți văd și durerea ce-ți este prea grea.

Îți văd apăsarea, ți-aud și suspinul, copile din cerul înalt și sublim,
Și vin să-ți aduc vindecare azi ție, ți-aduc și un zâmbet dar și un alin.

Îți văd alergarea ce-ți este agale, căci ești obosit... stai pe margini de drum,
Văd teama cum ție îți dă ea târcoale, și vin ca putere să-ți dau ție-acum.

Eu vin să-ți aduc bucuria cerească, speranța că vine îndată o zi,
Când noi față-n față la capăt de cale, vom sta-mbrățișați... nu ne vom despărți.

Ascultă-mă-ndată și stai în picioare, în vremuri prea grele ce azi ele sunt,
Sunt cele din urma, Eu sunt lângă tine, deschide tu gura să-ți dau vreau un cânt.

Deschide și inima-ndată copile, să pot ran-ascunsă Eu azi a lega,
Să-ți dau vreau putere, să-ți dau vreau voință, sunt numai la Mine, și ție-ți voi da.

Eu astăzi dau norii ce-s gri la o parte, caci vreau al tău suflet acum să-l ating,
Să-i dau bucurie căci Eu drag copile, în luptele grele mereu doar înving.

Și azi voi învinge, caci Eu sunt puterea, Eu sunt Luptătorul mereu glorios,
Eu sunt Domnul păcii și Cel al iubirii, Eu sunt și-al tău Domn, Eu sunt viu... sunt Hristos.

Ridică privirea, să vezi vreau lumina, ce ție ți-arată ieșirea din văi,
Ea este lumina ce scut îți devine, căci scut sunt copile Eu fiilor mei.

Fii fără de teamă, alung chiar și teama, cuvântul tărie să-ți fie mereu,
Copile cuvântul e mană cerească, de Mine-i lăsat și în el sunt doar Eu.

Prin el îți voi da vindecare divină, prin el și furtuna și vântul opresc,
Prin el dau iertare prin el dau lumina, puteri celor care pe drum obosesc.

Și ție vreau astăzi să-ți dau mângâiere, căci este-un cuvânt ce-i doar mângâietor,
Ascultă-l de sus cum spre tine coboară, el ție-ți va da un avânt pentru zbor.