Se-aud pași... și-un glas se-aude,
Dincolo de-nalte zări,
Chiar de sunt ele înalte,
Azi nu sunt în depărtări.

Căci se-aude-atât de tare,
Cum pășesc pașii grăbiți,
Ei aduc o zi în care,
Unii vor fi despărțiți.

Ei aduc clipa-nălțării,
Către cerul glorios,
Pașii ce se-aud în zare,
Căci sunt pașii lui Hristos.

Ei aduc acea-mplinire,
A dorințelor ce-acum,
Chiar de-i greu... le dă putere,
Ca să ard-aprins pe drum.

Se aude cum răsună,
Glasul Celui înviat,
Este după zare-albastră,
Chiar de-i ceru-nourat.

El și norii îi străpunge,
Ca să fie auzit,
De cei surzi ce nu-și au pasul,
Către cerul infinit.

Se aude-atât de tare,
Chiar și-n vremi de încercări,
Să trezească ațipirea,
De pe multele cărări.

Glasul care-ntruna strigă,
Nu-nceteaz-a trâmbița,
Că aproape e venirea,
Ce pe nor va apărea.

Sunt așa de iuți... în grabă,
Căci azi vremea ce-a venit,
Suflete ar vrea să-ghită,
Ce pe drum au obosit.

Se grăbesc azi pașii care,
Se aud... s-aduc-ar vrea,
Clipa mare-a înălțării,
Pe cei sfinți ce-i va salva.

Și în nopți târzii se-aude,
Auzită e și-n zi,
Revenirea Celui care,
Se grăbește-a reveni.

Căci sunt lacrimi azi în vale,
Ce așteaptă un sfârșit,
Inimi pline de durere,
Cu-a lor suflet ce-i zdrobit.

Așteptați sunt astăzi pașii,
De acei care jelesc,
De acei care ființa,
Cu suspine și-o hrănesc.

De acei ce cu răbdare,
Jos la cruce-ntruna stau,
Ei sun plini de așteptare,
Ochii... înspre cer îi au.

Ei zăresc o licărire,
Ce îndat va străluci,
Ei sunt cei ce-aud și pasul,
Celui ce îi va răpi.

El se-aude astăzi tare,
Căci e vremea de apus,
Vine Domnul... maranata,
Se aude azi... Isus.