Doresc să-mi fie viața o cântare
De mulțumire pentru Dumnezeu,
O preacurată jertfă de-nchinare
Adusă ca-ntr-o zi de sărbătoare,
Căci n-are-n univers asemănare,
Nu-i nimeni mai frumos ca Domnul meu.

Ca pana unui scriitor să-mi fie
De iscusință plină limba mea,
Într-o desăvârșită armonie
Să-I cânt mereu o nouă melodie
Celui ce m-a ales din veșnicie
Și mântuire-a hotărât să-mi dea.

O lume-ntreagă n-are să-mi ofere
Ce are El, atât e de slăvit;
Eu n-am nevoie pe pământ de-avere,
Nu-mi trebuie nici faimă, nici putere,
Mi-a dăruit cereasca-I înfiere
Și sunt de Împăratul meu iubit.

Doresc să Îi aduc recunoștință
Ca un prinos pe-al inimii altar,
Cu-adâncă și eternă umilință
Vreau să-I închin întreaga mea ființă,
Căci s-a înveșmântat în suferință,
Iar eu am fost răscumpărat prin har.