Rugi fericite

O priveam printre flori,
purta pe umeri păsări cu pene albastre
care se aplecau să-i vadă fața,
să-i ciugulească din gură hrana
cuvintelor, pe care le murmura.
Le purta pe umeri dăruindu-le
înfometaților, însetaților de lumină.
La trecerea ei,
florile-și scuturau tulpinile ca într-o închinare,
alăturându-se-n mirezmi, culori,
rugilor pe care le cunoșteau.
Parfumul și culorile se contopeau
înălțându-se... până când sărutau
așternutul tălpilor, Tatălui ceresc.

Alexandrina Tulics