Urâți de lume, iubiți de Dumnezeu
Ioan 15:18-25
„Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.
Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea.
Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o; „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.
Dar vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o dezvinovățire pentru păcatul lor.
Cine Mă urăște pe Mine, urăște și pe Tatăl Meu.
Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări, pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au și văzut, și M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu.
Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.”
În epistola întâia sobornicească a apostolului Petru 2:19 sunt scrise cuvintele acestea, pline de înțeles duhovnicesc: „Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, sufere întristare, și sufere pe nedrept.”
M-am gândit la cuvintele acestea, m-am cercetat înaintea Domnului și am zis inimii mele: îmi doresc în orice stare: și în suferință și în amărăciune, în sărăcie, sau în belșug, îmi doresc să-I fiu plăcut lui Dumnezeu.
Chiar dacă oamenii mă vor marginaliza, mă vor batjocori, sau mă vor urî, eu vreau mai mult decât orice pe lume, să-I fiu plăcut lui Dumnezeu.
Vreau să-I fiu plăcut în ceea ce privesc, să-I fiu plăcut în ceea ce gândesc, să-I fiu plăcut în ceea ce vorbesc, să-I fiu plăcut în umblarea mea, să-I fiu plăcut în faptele mele, să-I fiu plăcut în credincioșia mea, să-I fiu plăcut Domnului, în roada pe care o aduc pentru Numele Său.
Și mă gândesc la faptul că, din dragoste pentru Domnul Isus și pentru binele nostru, trebuie să prețuim Biblia, pentru că ea descoperă voia lui Dumnezeu cu privire la mântuirea noastră. Aici în Scriptură, învățăm scopul pentru care am fost creați și ce trebuie să facem, cum să trăim, pe ce cărare să umblăm pentru ca să ajungem în locul pregătit pentru sfinții lui Dumnezeu.
Din Cuvântul Sfânt, învățăm cum să folosim cu înțelepciune această viață și cum să privim cu dor, spre viața viitoare.
Biblia este glasul lui Dumnezeu care ne vorbește, ca și cum I-am auzi cuvintele, cu urechile noastre. Dacă ne-am da seama de lucrul acesta, am deschide întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu cu respect și admirație și am cerceta cu seriozitate Legile sale.
Trebuie să mai știm că, cititul și meditația în adevărul Scripturilor reprezintă o întâlnire reală cu Dumnezeu. Când deschidem Scriptura, stăm față în față cu Dumnezeul cel veșnic.
Domnul Isus a fost urât de oameni, când era pe pământ și este astăzi urât când stă la dreapta lui Dumnezeu, de către lumea condusă de cel rău. Tocmai pentru că a umblat cu oameni și le-a arătat prin trăirea Lui, prin vorbirea și prin faptele Sale iubirea, adică le-a arătat cât este de important să practice o credință mântuitoare și adevărată.
Lucrul acesta îl înfurie pe Satan și-i întărâtă pe oameni la ură.
În versetul 18, Domnul Isus ne spune cu inima plină de lacrimi: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.”
Dacă pomului verde i se face așa, zicea Domnul urcând cu crucea în spate pe Via Dolorosa, cum oare se va face pomului uscat?
„Dacă pe Mine m-au urât până la moarte, cum nu vă vor urî pe voi? Dar cine va răbda până la capăt va avea o răsplată veșnică în cer.” Ce mari și minunate sunt făgăduințele lui Dumnezeu! Și sunt adevărate!
Noi suntem scoși și dezrădăcinați din lume, dar paradoxal suntem chemați să trăim în lume, însă făcând „o altfel de lucrare”; o lucrare, care nu seamănă cu cea al lumii.
Față de manifestări ale violenței, ale înșelăciunii, ale invidiei, ale stăpânirii peste semeni, ale separării și ale morții, noi suntem chemați să facem o demonstrație duhovnicească și anume: prin lucrarea iubirii, a slujirii, a dragostei frățești, a bunei înțelegeri, a comuniunii cu Dumnezeu, trebuie să iubim oamenii. Adică, suntem chemați să facem un exercițiu al vieții adevărate, al trăirii adevăratei credințe, în timp ce lucrarea lumii este moarte.
Noi suntem în lume, dar nu mai suntem din lume și cetățenia noastră este în ceruri.
Iar după cum Mântuitorul S-a adus pe sine ca jertfă, nu pentru slava Sa, ci pentru slava Tatălui, tot la fel trebuie să aducem și noi roade, nu pentru noi, ci pentru El, pentru Împăratul.
, , Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeţi și să aduceţi roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”
Rămânerea în Cristos, Domul are și consecințe și anume: „veți fi urâți de oameni”. Însă merită riscul să fii urât de oameni, în schimbul iubirii lui Dumnezeu.
Spuneau cuvintele unei cântări: „Mai bine simpli și smeriți, și de Dumnezeu iubiți…”
Nu există o tehnică specială, nu există cuvinte magice, sau alte metode speciale pentru a fi roditori într-o lume seacă, searbădă și batjocoritoare; nu există alte fapte firești într-o lume plină de ură; secretul este rămânerea în Isus Cristos, Domnul.
Condiția rodirii este rămânerea în Isus Cristos. , , Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.”
Așa ne învață Domnul Isus, Mântuitorul sufletelor noastre în Ioan 15:5.
Vrășmașul va căuta pe orice cale să ne descurajeze, să ne denigreze, să împartă ură și să ne facă neroditori, sau să altereze cumva, rodirea noastră. Va încerca pe orice cale să facă rodul nostru amar, sau acru, în așa fel, ca lumea să ne urască.
Însă nici odată nu trebuie să descurajăm, nici odată nu trebuie să dăm înapoi, ci mai plini de Duhul Sfânt, mai plini de putere să înaintăm, aducând roadele plăcute Domnului.
Urâți de lume?
Glorie Domnului Isus! El ne iubește cu o iubire veșnică și ne prefăcută!