Nu ești singur niciodată,
Nu ai fost... nici nu vei fi,
Acea dragoste curată,
E cu tine zi de zi.

Acea mână pironită,
Mângâie și fața ta,
Nu ești singur nici-o clipă,
Tu nici nu vei rămânea.

Ești înconjurat întruna,
De divinile valori,
Și de soare și de luna,
Ce nu lasă să cobori.

Stelele îți sunt lumina,
Ce alungă întristări,
Nu vei rătăci sub ele,
Te conduc până în zări.

Nu ești singur niciodată,
E mereu prezența cea,
Care poate-ntotdeauna,
Ce nu ai ca să îți dea.

Cu fiorii fericirii,
Poți atins de ea să fii,
Nu ești singur, tu ascult-o,
Chiar și-n nopțile târzii.

Ale tale răni le știe,
Ea mereu ți-a numărat,
Lacrimile suferinței,
În ascuns ce le-ai vărsat.

E prezența ce suspinul,
Poate șterge c-un cuvânt,
Este ea a Celui care,
Este viu, puternic, sfânt.

Care niciodată singur,
N-a lăsat să fii vre-o dat,
Ți-a călăuzit El pasul,
Căci ești fiu de Împărat

Ești ales pentru vecie,
Locul celor veșnic vii,
Să n-ai teamă... nu ești singur,
E cu tine Cel dintâi.