De-aș fi Doamne doar o frunză, vântul tare de-ar bătea,
Fără Tine prin pustie, el mereu m-ar flutura.

Pe adânc de vale-adâncă, eu de el răpusă-aș fi,
Căci Isuse fără Tine, poate valu-a mă zdrobi.

Poate el ca să mă ducă, unde eu nu voi găsi,
Apa vieții ce-i din Tine, dacă eu o frunz-aș fi.

Dacă aș cădea pe margini, de prăpăstii ce-s adânci,
Aș fi-ntruna fluturată, și lovită doar de stânci.

Iar dacă aș fi o floare, pentru Tine-aș înflori,
Aș avea doar o dorință, cea de-a nu mă ofili.

Aș împrăștia mireasmă, cu miros de cer mereu,
Ca să fie ea plăcută, numai Ție Dumnezeu.

Aș fi colorată-n noapte, dar și-n ziuă eu aș fi,
Doar cu Tine lângă mine, altfel eu m-aș vesteji.

M-aș usca de n-ai fi apa, ce-n pustiu m-ar adăpa,
Fără grija Ta de mine, eu mereu doar m-aș usca.

De aș fi orice în viață, fără Tine nu aș fi,
Doar pieirea mi-ar sta-n față, eu în ea Doamne-aș muri.

Căci doar Tu ești adevărul, viața Tu ești Dumnezeu,
Doar cu Tine lângă mine, parte de ea am și eu.