E GREU

Steagul fâlfâie prin înălțimi albastre,
E invizibil pentru cei care nu-l văd
Și care au în ochi numai prăpăd,
Cu viața lor fără de rod,
E greu să-l prinzi pe cer și printre astre,
E greu să faci de pe pământ spre cer, un pod!

O voce se aude, parcă tună,
Cu toate-acestea tot nu se aude
De cei ce au inimi zălude
Și care au suflete nude,
E greu să-apuci cărarea bună,
E greu când cerul te exclude!

Să nu ai ochi și nici urechi
Să-accepți că este Cineva,
Interesat de viața ta
Și care poate-a ți-o schimba,
Schimbând în bine traiul vechi,
E greu să stai și să nu faci ceva!

Dar, poate-acum la asfințit,
Când nu mai ești așa de zeu,
Când cerul te cheamă mereu,
Tu vei vedea în curcubeu
Pe-Acel ce-ntruna te-a iubit
Și, ca să vii la El nu mai ți-e greu!