FI TARE

Se sfarmă frunze sub călcâie,
Căci toamna dă iama în țară,
În minte, multe dau să suie,
Că-n lume, viața nu-i ușoară.

Sunt boli cumplite și războaie
Ce toți credeam că au apus,
Ne-împovărează și ne-îndoaie,
Stăm amorțiți, cu gândul dus.


Nu mai privim la cer, cu foc,
Cu dragoste și cu credință,
Nu mai gândim că-avem un loc
Acolo, sus, prin biruință.

Isus, al nost` biruitor,
A biruit o lume-întreagă
Ca să-și câștige un popor,
Să-l ducă-n țara Lui cea dragă.

A venit timpul, pentru tine,
Să stai pe loc și să alegi,
Să înțelegi ce-i rău, ce-i bine,
Ca roada vieții s-o culegi.

Iar tu, creștine, ce-ai ales
Pe-al tău slăvit Mântuitor,
Așteaptă, că vei fi cules
Și dus în cer de-al tău Păstor.

Până atunci, veghează bine,
Nu te lăsa înfrânt ușor,
Credința nu-i pentru oricine,
Ci pentru omul stătător.