În bruma ce se lasă azi pe glie,
Cu mici cristale ca de crisalidă,
Văd toamna vieții care va să vie,
Ca pe-un trofeu ascuns într-o firidă!
Și-n licăriri firave, îmi cern starea,
Precum un nor ce-și scutură povara,
Din aripi sidefii ce umple zarea,
Cad broderii ce-mi luminează seara!

Lângă opaiț, cu ochii-n Cartea Sfântă,
Mă adâncesc în Slova cea curată,
Parcă aud chiar îngerii cum cântă:
"El S-a născut, ce veste minunată!"
Și mă gândesc la viața-mi efemeră,
La mersul meu haotic, la cădere,
La cercetarea sfântă, austeră,
Ce m-a urcat pe culmi, în alte sfere!

Săgeți de foc pătruns-au în simțire
Și am căzut plângând, cerând iertare,
Am înțeles că numai prin Iubire,
Dau vieții mele sens și o valoare!
Prin harul Său, trăiesc o nouă stare,
Cu Duhul Sfânt ce-mi e călăuzire,
Vreau să veghez și eu printre fecioare,
Nu vreau să cad pe veci în ațipire!

Cer doar atât, să-mi dea înțelepciune,
Să nu mă frâng sub lovituri haine,
Să-mi văd trăirea-n El, ca pe-o minune
Și să privesc spre cer, căci Domnul vine!
În licăriri firave, îmi cern gândul,
Precum un nor ce-și scutură zăpada,
Curând îmi va veni și mie rândul,
Să mă înalț și să mă duc la Tata!

22/11/2022, Barcelona- Lucica Boltasu