„Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer." (Fapte 1:11)
„Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor..." (Zaharia 14:4)

Parc-a fost ieri când paşii Tăi, Isuse,
Urcau în taina serii prin grădini;
Se ascundeau şi umbrele, supuse,
Când focul rugăciunilor aduse
Se înălţa spre cer dintre măslini.

Un munte era martor rugii Tale,
Un adăpost în noapte, efemer,
Când ale rugăciunilor petale
Se deschideau ţâşnind în osanale,
Căci Tu vorbeai Părintelui din cer.

Acelaşi munte-avea apoi să fie
Martorul despărţirii de pământ,
O despărţire de vremelnicie,
Când ai plecat din nou în veşnicie
Ca să trimiţi din slavă Duhul Sfânt.

Parc-a fost ieri, dar şi mâine urma-va
Pe muntele aceloraşi măslini
Pe care iar piciorul Tău călca-va
Când Te vei coborî cu toată slava
Şi pacea veşnică din înălţimi.

Cu ochii pironiţi spre cer Te-aşteaptă
Cei care Te-au simţit cu-adevărat,
Ce-au cunoscut iubirea-Ţi minunată
Şi ştiu că Tu, venind, vei da răsplată
Închinătorilor în duh curat.

Pe Muntele Măslinilor stă ceaţa
Şi ambiguitatea lumii reci,
Dar ştim că arătându-Ţi aici faţa
Vei readuce strălucirea, viaţa
Şi stăpânirea păcii-n veci de veci.

Amin
Vulcan, 18 aug. 2007