Tu ești Dumnezeul celor care sunt batjocoriți,
Netezești cărarea celor, de cel rău ce sunt opriți,
Dai izbândă celor care, asupriți sunt de cei răi,
Doamne Tu dai biruință, fiilor ce sunt ai Tăi.

Mângâi inima zdrobită, care vine-n fața Ta,
Pe cel judecat de alții, nu te-oprești a-l alina,
Tu ești raza de lumină, când nu vrea a se sfârși,
Noaptea rece ce dorește, sufletele a orbi.

Tu ești drept întotdeauna, ocrotești pe cel sărac,
Iar acel uitat de oameni, e pe mâna Ta purtat,
Nu lași inima rănită, vindecare-i dai mereu,
Căci de Tine e iubită, veșnicule Dumnezeu.

Tu ești Cel ce dai valoare, omului ce-i păcătos,
Cu cel părăsit de oameni, ești doar Tu sfinte Hristos,
Cu acel lovit de pietre, cu acel hulit... scuipat,
Ești doar Tu, căci Tu ești milă, Tu ești bun, ești neschimbat.

Tu privești la fața care, este-atât de întristată,
Pentru cel orfan Isuse, ești și Mamă dar și Tată,
Ajutor le dai acelor, ce sunt neajutorați,
Cei aici care sunt singuri, ei de Tine nu-s uitați.

Nu-s uitați nici cei ce-ntruna, plâng prin văile adânci,
Nici acei spre Tin' ce-aleargă, prin pustiul dintre stânci,
Nu îi părăsești Isuse, pe acei ce pe pământ,
Au o singură dorință, Să ajungă-n cerul sfânt.

Tu ești dragostea măreață, care nu se va sfârși,
Tu ești visul celor care, Doamne vor a te-ntâlni,
Tu ești viața, adevărul, pentru cei care doresc,
Doar pe urma Ta să fie, Dumnezeule ceresc.

Ești un car de biruință, pentru cei ascultători,
Celui prigonit de oameni, îi dai aripi pentru zbor,
Tu te îngrijești de-aceia, care nu sunt ajutați,
Îi asculți doar din iubire, pe acei ce-s alungați.

Părăsit ai fost de oameni, însă Tu nu părăsești,
Rodul suferinței tale, caci Tu știi doar să iubești,
Tu ești Dumnezeul celor, care sunt batjocoriți,
Ești salvarea celor care, pe pământ sunt prigoniți.