Suflete lovit de valuri, Tu să nu descurajezi,
Chiar de-i marea tulburată, pe Isus poți să îl vezi,
Dacă vei privi spre ceruri, nu spre valuri care vin,
Vei vedea nu ape tulburi, vei vedea un cer senin.

Chiar de treci prin suferință, înspre ea să nu privești,
Lasă ochii să privească, doar spre slavile cerești,
Și cu lacrimi ce-s șiroaie, tu să uzi credința ta,
De e mică ea să crească, crede... nu descuraja.

Iar dacă la ușă bate, un necaz ce e mai greu,
Nu uita că în necazuri, e prezent și Dumnezeu,
Singur nu vei fi o clipă, căci de El ești mult iubit,
Oricât el ar fi de mare, Tu vei fi cel izbăvit.

Dacă norul întristării, peste tine va opri,
Caută-L mereu pe Domnul, bucurie vei găsi,
Poate să străpungă norii, oricât ei ar fi de grei,
Căci nu stă în nepăsare, când îl strigă fiii Săi.

Nu privi la guri ce-aruncă, pietre-n sufletu-ți rănit,
Cu balsam de vindecare, vine Cel ce te-a-ntocmit,
Vindecare-ți va aduce, ca să vezi puterea Sa,
Doar așteaptă jos la cruce, crede... nu descuraja.

Stai cu mâna ridicată, de Isus sa fii atins,
Vrea să-ți dea ție putere, ca să nu fii tu învins,
Lasă inima deschisa, numai pentru cer mereu,
Cu valorile divine, să o umple Dumnezeu.

Dacă ești o țintă astăzi, planului ce-i din adânc,
Tu deschide-ndată gura, laudă-l pe Cel ce-i sfânt,
Poate iute să oprească, ce-nspre tine a pornit,
Căci El este Domnul care, chiar și moarte-a biruit.