Câteodată ai

Câteodat-ai gură ca să taci...
Chiar și-atunci când ai dreptate,
Când ai vrea să-i spui, să faci
Tu să-i lași întâietate!


Câteodată ai urechi să nu auzi,
Tot ce despre tine în ascuns se spune,
Tu să nu-i dai curs, să nu-i răspunzi...
Ci mai bine pune-n loc o rugăciune.


Câteodată ai ochi să nu mai vezi,
Greșeala celui care ți-a greșit...
Ci acoperind-o cu iertare tu intenționezi,
Să semeni cu Hristos cel răstignit.


Câteodată ai picioare să le-oprești,
Si să recunoști că nu ești la întâmplare,
Și din când în când să te gândești
Că treci... și un’ te duci tu oare?


Câteodată ai mâini să nu atingi,
Lucruri care-ar putea să te susțină
Chiar bâjbâind prin credință să învingi…
Toată bezna, până dai la urmă de lumină.

~Amin~