1. Şi-ai mei au crezut că vor zbura,
cândva
cu aripi de soare,
spre soare,
şi-au adormit netreziţi încă
nici de vreun arhanghel zburător
nici de înţelepciunea vecinilor mei.


2. Şi lumea a născut zburători,
nevăzători,
fără dorinţă de-a mai zbura
cândva,
cu aripi de soare,
spre soare,
şi-au adormit şi ei
la fel de netreziţi ca şi străbunii mei.


3. De câteva saptamani sau luni,
se strigă din genuni,
pe la colţ de noapte
şi pe la colţ de zi
că ai mei nu se vor mai trezi
nici măcar în zori
când va răsări soarele.



4. Şi nimeni, aproape nimeni,
nu-mi mai dă aripi
nici în ultimul meu vis
să zbor spre Paradis,
cu aripi de soare,
să-mi culeg nemurirea
din grădinile Tatălui meu
şi din pomii de pe marginea apelor vii.


5. Dar eu am visat
că va trece somnul
şi însuşi Domnul
mă va trezi
în zori de zi
cu aripi de soare.
Se vor trezi atunci
din livezi şi din lunci
numai străbunii mei!