Ce nepatrunse-s gandurile Tale,
Ce planuri ne-ntelese, Doamne, ai,
Ce tainica-i a ispasirii cale,
Ce necuprins e harul ce ni-l dai!

Ce-adanca-i bogatia-Ti de-ndurare,
Oh, Bunatate, fara de hotar,
Ai scris o hotarare de iertare,
Iubirea culminand-o la Calvar.

Atat de mult Tu Ti-ai iubit faptura
Incat pe singurul Tau Fiu L-ai dat;
Dac-am putea pricepe noi masura
Iubirii, care-al nostru loc l-a luat!

Suntem asa de marginiti; cuvinte
N-avem destule sa Iti multumim,
Primeste-a noastre slabe simtaminte;
Tu ne-ai iubit, de-aceea Te iubim.

A Ta e cinstea, slava si splendoarea,
Marirea si puterea-Ti apartin,
Iar noi Ti-aducem, Doamne, adorarea
Acum, si-n vesniciile ce vin.