În păcate și greșeală eram morți odinioară
Autor: Ioan Hapca
Album: Sărbătorile de iarnă
Categorie: Nașterea Mântuitorului
În păcate și greșeală eram morți odinioară
În păcate și greșeală eram morți odinioară
Dar la timpul hotărât, ni Se naște din fecioară,
După cum s-a prorocit, Dumnezeu din veșnicie,
Om ca noi pe-acest pământ, Mântuitor să ne fie,
Luîndu-ne asupra Lui suferința, boala, vina
Și tot ce ne împiedica să-I putem vedea Lumina.
Pentru mîntuirea noastră A plătit cu viața Lui
Răstignit între tâlhari ca și „Fiu al omului”
Și Sa coborât ca omu` în Locuința morților
Căci și-acolo a vrut să-aducă izbăvirea robilor.
Veșnicele Porți a Morții capul și l-au ridicat
Cinstind pe Împăratul Slavei când din morți A Înviat!
„A luat robia roabă” și Sa întors în Slava Sa
Unde-un Tron de Mare Preot pregătit Îl aștepta.
Dumnezeu, Om, Preot veșnic și Mântuitor iubit
Ce prin propria-I jertfire un popor și-A curățit
Care aici să preamărească al Său Nume Preasfințit
Fiindu-I „preoție aleasă” după cum A rânduit.
Da! În păcate și greșeală eram morți odinioară
Dar acum în noi, Viața, Puterea Își desfășoară;
Îndurarea, harul, pacea, dragostea din Cer coboară,
Dumnezeu ne izbăvește de-orice rău cu mână tare,
Slava Lui Se manifestă viu în tot ce ne înconjoară
Și-n totul ne sprijinește, dreapta Lui biruitoare.
Am fost morți odinioară în greșeală și păcat
Dar Hristos Domnul, pe cruce, vina noastră a purtat
Și cu prețul vieții Sale din morți ne-a răscumpărat;
Ne-a unit cu El și astfel la viață ne-a adus,
Prin Puterea negrăită care moartea-a spulberat
Și în slava-I minunată pentru veșnicii ne-a pus.
Iar acum, iată-Și deschide brațele cu îndurare
Aducând cu Noul An, Noua-I Binecuvântare,
Dar puțini de tot se află astăzi în această stare,
Căci cei mulți resping Cuvântul de viață dătător,
Aleg moartea și blestemul cu-o cumplită nepăsare
Față de tot ce-i așteaptă în eternul viitor!
Domnul încă-Și manifestă Harul Lui plin de splendoare
Dar mă-ntreb; acum când este lumea întreagă-n sărbătoare,
Câți vor asculta Cuvântul și câți vor deschide oare
Ochii inimii să vadă dragostea Sfântului Miel,
Ce din „poartă”-n „poartă” bate iar cu Grația-I salvatoare,
Ce mai curge un an să facă oameni noi, una cu El? !
Un segment de îndurare s-a încheiat făcându-i loc
Altuia care se întinde... cât, nu știu, poate deloc...
Haide-ți toți să-alegem Viața! Să sfârșim în Rai, nu-n „Foc”!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/238032/in-pacate-si-greseala-eram-morti-odinioara