M-ai trecut prin multe ape, de pe mine ce-au spălat,
Petele de pe-acea haină, care mie-n dar mi-ai dat,
Să fiu gata de plecare, căci Tu poți veni oricând,
Să fiu gata de-nălțarea, care va veni-ncurând.

M-ai trecut prin vremi de ploaie, prin cuptoare m-ai trecut,
Ca să strig numai la Tine, și să te iubesc doar mult,
Cum Tu m-ai iubit întruna, când pe cruce răstignit,
Erai Doamne pentru mine, când cu-amar ai suferit.

M-ai trecut prin încercare, încercarea m-a zdrobit,
M-a făcut să văd mai bine, soarele din răsărit,
Să fiu plin de mulțumire, încercarea m-a făcut,
Să-nțeleg că doar la Tine-i un sfârșit și-un început.

M-ai trecut prin vremuri grele, să văd ajutorul Tău,
Urma care ai lăsat-o, pe ea să pășesc și eu,
Căci Tu vrei s-ajung în locul, ce-i de Tine pregătit,
Să-mi dai viața ce vre-o dată, ea nu are un sfârșit.

Vrei să-mi dai din nemurire, dar ca să ajung în ea,
Mi-ai dus Tu a mea ființă, pe o cale-atât de grea,
Căci acolo unde este, infinitul glorios,
Pot ajunge dacă-n viață, calc pe urma Ta Hristos.