Un dor de Tine mă cuprinde,
Îmi arde-n piept neîncetat,
Când drumul vieții-adesea trece,
Prin văi cu timp întunecat.

El ține flacără aprinsă,
A dragostei ce am primit,
Pe dealul cel al întristării,
Când Domnul meu... ai fost jertfit.

Un dor de Tine mă apasă,
Ca să te văd mult îmi doresc,
Aștept mereu a Ta venire,
Eu nici-o clipă nu clipesc.

Căci vreau ca să mă ei de mână,
Pe străzi de aur să pornim,
Spre cele vesnice-mpreună,
Ca să nu ne mai despărțim.

Un dor de Tine-mi izvorăște,
Izvorul lacrimei de dor,
Îmi dă și vise împreună,
Și aripi ca spre cer să zbor.

Îmi dă puteri să țin privirea,
Spre locul cel fără apus,
El este-un dor de-acele vremuri,
Când vom fi doi iubit Isus.

În el azi inima-mi se zbate,
Mă dezlipește de pământ,
Îmi duce gândul după zare,
Acolo unde-i totul sfânt.

La apele ce-s nesecate,
De el sunt dus aici mereu,
Ca să nu simt pustiul vieții,
Ce uneori e-atât de greu.

E dorul viu ce arde-ntruna,
După a Tale veșnicii,
Și după ziua cea măreață,
În care Tu o să revii.

Căci este-un dor ce ține vie,
Iubirea ce o simt mereu,
Iubirea ce-i doar pentru Tine,
Căci te iubesc sfânt Dumnezeu.