Slăvită-mpărăție-a păcii
și dulcii fericiri de sus
tânjind de dorul după tine,
din suflet te doresc nespus.

Ce oare mi-a schimbat simțirea
ce altădată te ura
iar astăzi dragostea de tine,
de doru-ți, să suspine-așa!

O, minunată țară-a păcii,
străin prin lume astăzi trec
mereu înalț spre tine ochii,
mereu genunchii mi-i aplec.

Aș vrea la sânul tău cel dulce
când calea-mi voi sfârși să vin
să-mi odihnească-n veci viața
Dumnezeiescul tău alin.

Să-mi liniștesc adânc iubirea,
cu ochii fericiți privind
mereu noi forme-a bucuriei
și frumuseții răsărind.

În întunericul luminii
ce-nvăluie Ființa Lui
eliberat deplin de mine,
iubirii-n veci să mă supui.

Și-acolo-n pacea fără margini
pe veci ce nu se mai sfârșesc
Desăvârșirea împăcării
cu veșnicia s-o găsesc!