Păstorul Cel Bun
Autor: Constantin Sferciuc
Album: Roua cerului
Categorie: Zidire spirituala
Păstorul Cel Bun își dă viața pentru oi
Păstorul nu lasă oile când sunt în nevoi
Oile îl ascultă mereu căci îi cunosc glasul
Merg după El la pășune unde-i imașul
El le scoate pe fiecare din staul la pășuni
Și le cunoaște pe toate cu a lor slăbiciuni
Le duce la pășuni verzi pe dealuri și munți
Și ia în brațe mieii cei mari și cei mărunți
Dacă mai este în turmă câte oaie pierdută
El o caută până o găsește chiar de-i mută
Și dacă mai este câte o oaie din aia rătăcită
El o aduce înapoi și toată turma-i fericită.
Dacă vede Păstorul în turmă o oaie rănită
O leagă și are grijă ca oaia să fie odihnită
Dacă vede în turmă o oaie jigărită și slabă
El o întărește cu hrană o tratează degrabă.
Pe oile grase și pline de vlagă le păzește
Le paște cum se cade că așa se propășește
Păstorul Cel Bun își iubește turma mereu
Așa ne iubește și pe noi Domnul Dumnezeu.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/238203/pastorul-cel-bun