Roua Hermonului


Psalmul 133:3
Este ca roua Hermonului, care se coboară pe munții Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viața, pentru veșnicie.

S - a născut un râu din roua Hermonului,
Și a fost sfințit prin botezul Domnului,
Culege pâraie, devine mai pletos,
Dar curgând domol, Il vestește pe Cristos.

Azi, mă duc la Iordan, ascult ce îmi spune,
Iubesc Iordanul, îmi șoptește un nume:
"-De vii lângă mine, Îl simți și pe Cristos,
Auzi porumbelul cel  alb, cu glas duios!"

Am urcat pe munte, Muntele Bătrân,
Să văd izvorul, dar și pe al său  Stăpân,
Dar Iordanul aleargă, cu pas zgomotos:
"-Mă grăbesc, în vale, mă așteaptă Cristos!


Nu rămân pe munte, nu voi rămâne sus,
Domnul mi-a spus să cobor, ca și Isus,
Să cuprind în brațe și să mântuiesc,
Pe cel ce strigă tare" Doamne, te iubesc!"

Coboară cu mine, nu rămâne sus,
Să - ngenunchem în fata lui Cristos Isus!
Nu sunt apă mare, sunt mică, de un cot,
Dar m - a sfințit pe mine, Domnul Savaot!

M - a sfințit Isus, cu pasul  Său minunat,
Cerul s-a deschis, Tatăl Sfânt L- a lăudat:
-Acesta este Fiul Meu cel preaiubit,
Primește - L ca Domn, Apus, și tu, Răsărit!"

Noi coborâm la vale, venim la Isus,
Să mai auzim vocea Tatălui de Sus,
Pentru mine, pentru tine, strigă mereu:
-" Crede în Isus Cristos, al tău Dumnezeu!"