Destăinuiri din viață


Mă întreb și mă gândesc
Oare sunt cum Tu dorești?
Stau și mă tot chibzuiesc
Oare Tu, mă mai iubești?

Întrebări, fără de rost
Îmi tot pun și sunt gândit
Mare păcătos am fost
Căci zi de zi, am greșit.

Seamă nu am prea ținut
Atuncea când făceam rău
Am fost tot ce nu am vrut
M-am ferit, din drumul Tău

Fiindcă eram vinovat
Și știam, că nu fac bine
Ce mi-ai spus, n-am ascultat
Și acum, îmi e rușine

Și teamă de Tine-mi este
Că ești Fiu de Dumnezeu
Viața mea e o poveste
Parcursul ei, a fost rău

Încercarea a venit
Și tare m-a zdruncinat
Gândeam că nu mai e mult
Dar Tu Doamne, m-ai salvat

Și atunci am înțeles
Că Tu, totuși mă iubești
Dintre cei mulți m-ai ales
Cu gând să mă izbăvești.

Un fior, m-a scuturat
Și-am văzut cât am greșit
Parcă o palmă mi-ai dat
Și total, mi-am revenit

De toate m-ai oblojit
Rănile, mi-ai vindecat
Inima, mi-ai lecuit
Ca un Tată adevărat.

Tu mi-ai adus mângâiere
În necaz când m-am aflat
Alinare în durere
Tu mi-ai dat, Părinte drag!

Fără Tine aș fi pierit
De nu m-ai fi ajutat
Nu aș mai fi fost găsit
Și în mormânt aș fi stat

Dar iubirea Ta de Tată
Leacul cel bun, mi l-a dat
De acuma viața toată
Te-oi slăvi neîncetat!

Laolaltă noi vom fii
Sus la cer, în veșnicie
Cu îngerii Te-oi slăvi
În a Ta Împărăție!

Amin

Câmpia Turzii, 7 ianuarie 2023